Mercury Pike Challenge – Cum să câştigi o barcă cu motor în trei zile!

În urmă cu un an participam în calitate de “fin observator” la prima ediţie a concursului de pescuit Mercury Pike Challenge desfăşurat în Deltă. Pe atunci nu ştiam mare lucru despre pescuit dar am vrut să înţeleg cum poate un astfel de hobby să te facă să ignori vântul, ploaia, frigul, cum te poţi trezi foarte de dimineaţă fără să te oblige nimeni, cum ajungi să te învoieşti de la serviciu invocând motive medicale când este evident că virusul de care suferi nu are vindecare şi se numeşte pescuit… iar pacientul pescar.
Totul poate începe cu un băţ, rupt la nevoie dintr-un copac, un ac de pescuit chiar şi ruginit şi un fir de gută sau cu o undiţă împrumutată de la un prieten mai vechi în branşă şi fără să-ţi dai seama când şi cum te trezeşti peste un an-doi cu un garaj plin cu ustensile care se dovedesc a fi “indispensabile” în diferite situaţii.
Pescuitul sportiv este şi mai complex… este ca o boală ajunsă într-un stadiu avansat, iar tratamentul pentru supravieţuire constă în cât mai multe ieşiri pe baltă, fie pentru antrenament, fie pentru a participa la un concurs. O dată ajunşi la acest nivel, nevoia de logistică este şi mai mare iar şedinţele despre strategii te fac să te gândeşti la cea de-a doua cucerire a Constantinopolului.
Totuşi, privind din culise, am constatat cu tristeţe că şi aici pot să apară intrigi, tot felul de comentarii, interpretări dar şi alianţe. Despre poveştile pescăreşti nu comentez, pentru că acestea sunt întodeauna interesante.
Am continuat aventura cunoaşterii şi am participat şi la cea de a II-a ediţie a Mercury Pike Challange organizată de către American Nautics, competiţie care s-a desfăşurat (în perioada 26-28 octombrie) în trei etape în Raiul pescarilor (Delta Dunării – zona Uzlina-Isac-Onofrei-Chiril) având ca bază Complexul Cormoran.

De la stânga la dreapta: Ovidiu Rebegel (American Nautics), Szabo Orsolya, Nicolae Cioban, Monica Rebegel (American Nautics)

Premiile oferite de organizator constând într-o ambarcaţiune Tracker 170 PRO + motor Mercury F 50 ELPT – Premiul I; un motor Mercury F 20 MLH – Premiul 2; un motor Mercury F 8MH – Premiul 3 şi un motor Mercury F 6 M pentru Cea mai mare captură s-au dovedit a fi foarte motivante pentru cele 25 de echipaje participante, astfel încât fiecare concurent şi-a etalat în cele trei zile întreaga experienţă acumulată de-a lungul timpului. Având în vedere faptul că au participat cele mai consacrate echipe de pescuit la ştiucă din ţară, au fost echipaje care au ezitat să se înscrie la concurs, crezând că nu vor avea nicio şansă.

De la stânga la dreapta: Nicolae Cioban şi Szabo Orsolya (câștigătorii locului I), Ovidiu Rebegel (American Nautics – organizator) și Cornel Găina (gazda evenimentului – Complex Cormoran)

Nu a fost aşa… pentru că în afară de ştiinţă, antrenament, o ambarcaţiune performantă, scule peformante şi fler mai există şi “noroc”. Poţi să ajungi pe podium chiar dacă nu întruneşti toate condiţiile enumerate anterior.
Deşi totul părea foarte bine organizat chiar de la prima ediţie, întotdeauna există loc de mai bine, aşa că programul şi regulamentul au suferit câteva modificări menite să elimine orice suspiciuni legate de jurizare şi de eventuale alte ispite care nu se încadrează în definiţia cuvântului fairplay. Astfel, cele 25 de echipaje participante au fost monitorizate în permanenţă prin GPS pentru a se verifica dacă rămân în aria de desfăşurare a concursului, pe fiecare barcă au fost montate camere video martor care au înregistrat neîntrerupt fiecare moment de glorie sau eşec, iar clasamentul a fost făcut acumulând lungimea tuturor exemplarelor prinse în cele trei etape. La punctele de măsurare peştii trebuiau să ajungă vii, să aibă o lungime de minim 40 cm, iar după ce erau măsuraţi erau eliberaţi. Privind cu atenţie, la un moment dat am avut impresia că unii peşti erau obişnuiţi cu acest joc… şi aşteptau calmi eliberarea.
După ce am auzit fel de fel de pronosticuri în ceea ce priveşte clasamentul final, nu știu exact din ce motive, probabil că soarta, norocul, şansa sau priceperea au destrămat orice scenariu. Locul I a fost ocupat de o echipă mixtă (Nicolae Cioban şi Szabo Orsolya – singura femeie participantă la această ediţie), doi pescari pasionaţi dar nu şi profesionişti, care au intrat în această poveste voioşi şi optimişti şi au ieşit şi mai fericiţi… şi cu premiul cel mare.
Evenimentul a avut, cum era şi firesc, şi o latură de lifestyle şi socializare iar la sfârşitul fiecărei zile, pentru o mai bună dispoziţie, după cină a fost invitat pe la mese şi Bacchus… dar nu a rămas prea mult pentru că era grăbit. Atracţia culinară a evenimentului nu a fost peştele, cum poate vă aşteptaţi, ci un viţel la proţap pe care toţi concurenţii l-au aşteptat cu nerăbdare, fiind “mâncat din priviri’ chiar înainte de a fi gata.

 

Mascota evenimentului

Încă de anul trecut, când în jurul unui ponton plutitor pe care se aflau membrii juriului care aveau ca sarcină măsurarea peştilor prinşi, şi-a făcut apariţia un enot (un fel de câine, specie pe cale de dispariţie) zâmbăreţ, organizatorii au considerat că acesta ar fi potrivit ca mascotă pentru eveniment. Nu ştiu dacă au avut vreun acord scris/verbal cu el, dar acesta se pare că şi-a luat rolul în serios, iar anul acesta a stat în preajama punctului de măsurare în fiecare zi.
Aş mai putea să vorbesc despre acest eveniment multe rânduri, dar cred că este cazul să închiei. În concluzie, pot să spun că a fost un concurs reuşit care oferă şanse egale tuturor participanţilor, cu premii mari, un regulament clar şi o jurizare corectă.

Text: Ionuţ Tudose

Please follow and like us:
RSS
Follow by Email
Facebook
Facebook
YouTube
Instagram
SEO Powered by Platinum SEO from Techblissonline